Screencast-ul ca unealtă în mediul Agile

Fie că este vorba de un coleg care pleacă din companie și este nevoie să documenteze ce a lucrat, că vreți să extindeți durata sprinturilor sau să faceți un manual de utilizare (a cărui redactare să nu dureze o veșnicie), un screencast poate reprezenta o soluție rapidă și la îndemână.

Bun, după această introducere de teleshopping (mai lipsea să pun titlul articolului ceva de genul “Senzațional: Screencast-ul care economisește cu până la 80% din timpul dvs.” și puteam să îmi schimb liniștit jobul), haideți să vedem care sunt acele situații când înregistrarea a ceea ce se petrece pe ecranul computerului poate fi o idee bună.

Când pleacă un coleg

Cu toții am trecut prin acea senzație de răceală în stomac când unul din oamenii cheie vine și ne spune că el și-a găsit de lucru în altă parte. Te uiți la el simți literalmente cum îți cade casa în cap. Cine o să mai întrețină încrengătura de proceduri stocate de pe server? Dar integrarea cu sistemul vechi de calcul al comisioanelor?

Arunci o privire în calendar; mai sunt două săptămâni și un pic. E timp, îți spui încercând să te liniștești, știind prea bine că nu e așa. Cum ar putea cineva să documenteze în doar două săptămâni ce a lucrat în trei ani și mai bine?

Răspunsul, cum bănuiți deja, constă în realizarea unui screencast. Iată o modalitate cum se poate face acest lucru:

  • Treceți împreună cu respectivul coleg, să îi zicem Picasso, prin tipurile de activități pe care le face în decursul unei săptămâni (dezvoltare, suport, bug fixing, optimizare etc.)
  • Investigați apoi ce alte activități s-au întâmplat doar o singură dată sau foarte rar în timpul în care a lucrat el (cosmetizarea unui raport, repararea unei baze de date când admin-ul a fost bolnav etc.)
  • Instalați un soft de screencasting – eu unul prefer fie Camtasia (cam piperat la preț: în jur de 200 de euro licența, dar extraordinar prin facilitățile pe care le pune la dispoziție), fie CamStudio (un excelent produs free) – și dați-i lui Picasso să poarte un microfon (de preferință unul cât mai puțin intruziv – o lavalieră wireless, de exemplu; costă până într-o 100 de lei și își face de minune treaba). Pentru că cele mai bune povești se spun la o bere, nu în fața camerei de luat vederi.
  • Porniți softul de screencasting și puneți-i lui Picasso întrebări din seria “Dacă ar fi nevoie să, cum ai proceda?” – Dacă ar fi să fie nevoie să mai adaugi o coloană în raportul de vânzări, cum ai proceda? – și urmăriți-l pe Picasso cum navighează prin mediul de programare, în timp ce explică cu cuvintele lui rezolvarea respectivul task.

Nu uitați ca la sfârșitul explicării fiecărui modul să puneți o întrebare de tip weakest link: “Dacă ar fi cel care vine după tine să întâmpine o situație neprevăzută, una pe care noi o trecem acum cu vederea, care ar putea fi ea?”. Veți documenta astfel acele situații anecdotice care ne fac din când în când să înnoptăm la birou: “Și ai grijă, să dai drepturi de administrator pe folder-ul unde își ține fișierele temporare, că altfel zice că nu se poate conecta la server”. Been there, done that, got the T-shirt.

Un sfat desprins din practică: încercați să păstrați durata fiecărei înregistrări sub trei minute (acolo unde se poate). Una este să refaci un clip scurt și alta este să realizezi că mai trebuia să adaugi ceva în mijlocul unei înregistrări de o oră și jumate. În plus, nu vă doriți să vă dea eroare softul de screencasting și să constatați că trebuie să reluați o demonstrație mamut.

La sfârșit, faceți un document în care descrieți pe scurt conținutul fiecărei înregistrări. Veți putea găsi mai repede în ce fișier anume există explicată o funcționalitate sau alta.

Ca mijloc de a obține feedback rapid

Principalul motiv al ciclurilor scurte de dezvoltare este de a oferi clientului posibilitatea să spună dacă îi place sau nu ceea ce primește. Dar, odată cu ciclurile scurte, vine la pachet și overhead-ul asociat pornirii și încheierii lor (planning, demo, restrospective).

În situația în care într-un sprint de 10 zile (două săptămâni) între 10 și 20% din efortul depus nu este direct productiv – în condiții ideale o echipă experimentată poate rula toate cele trei ceremonii (planning, demo, restrospective) într-o singură zi, dar de cele mai multe ori este nevoie de două zile 2:10 = 20% – ajungi să te gândești că nu ar fi o idee rea să crești dimensiunea sprintului peste cele două săptămâni obișnuite.

Bun, crești dimensiunea sprintului, dar ce te faci cu Product Owner-ul? Să îi arătați doar o singură dată la trei săptămâni cum merg lucrurile pare să te califice drept un tip căruia îi place să trăiască periculos. Să te așezi în primul rând la concertul unei formații de trompetiști cu o lămâie în mână pare nimic pe lângă a te întâlni cu un Product Owner care voia o aplicație web și tu i-ai livrat una desktop. Cât despre partea cu lămâia, vă sfătuiesc de cea mai bună credință să nu o încercați dacă nu sunteți titularii vreunei medalii de aur la alergare (și nici atunci nu e sigur că veți scăpa nevătămați. Căci, vorba aia, să te păzească Dzeu de furia trompetistului – sau și mai tare, a celui de la nai – care în loc să cânte duios salivează de mama focului uitându-se la lămâia pe care ai adus-o tu).

Și iată că din nou intră în scenă prietenul nostru screencast. Deoarece, cu ajutorul unor înregistrări scurte (din experiență vă spun că într-un clip de sub un minut încape cam tot ce s-a lucrat într-un sprint întreg) putem ține clientul informat asupra modului în care arată și funcționează produsul lui fără să fie nevoie să întreprindem toate acțiunile necesare pentru a putea rula o demonstrație completă (check-in toată lumea, făcut build pe serverul de test și așa mai departe).

Cu titlul de sugestie, iată câțiva pași ce pot fi folosiți pentru a obține un screencast cu rol de demo:

  • Luați o foaie de hârtie și scrieți ce vreți să conțină respectiva demonstrație. Spun o foaie de hârtie că la mine asta funcționează cel mai bine; încă nu am reușit să elucidez misterul pentru care nu îmi pot aduna gândurile când vine vorba de un demo utilizând un document Word.
  • Treceți pașii identificați într-un document electronic și ordonați-i de sus în jos în ordinea în care vor apărea în timpul demonstrației.
  • Tipăriți documentul, decupați bucata respectivă și lipiți-o de marginea ecranului. Ca sfat, utilizați un font suficient de mare să nu trebuiască să vă încordați ochii în timpul prezentării.

screencast-agenda

  • Treceți cel puțin o dată prin ÎNTREAGA prezentare.
  • În funcție de elementele adiționale observate, ajustați agenda inițială. Printați, decupați, lipiți din nou de marginea monitorului.
  • Porniți aplicația de screencasting.
  • Prezentați-vă pe nume în microfon (apropo, trebuie să aveți unul; puține lucruri sunt în lume mai plicticoase decât un video de prezentare fără sonor).
  • Prezentați agenda demonstrației (un switch către documentul de mai devreme este suficient).
  • Rulați pașii din agendă, iar la final închideți demonstrația utilizând o formulă oarecare de încheiere (caută-mă te rog dacă ai nelămuriri sau ceva de adăugat etc.)

Iar dacă vreți să o demonstrație cu adevărat cool, adăugați încă două elemente de efect:

  • Muzică de fundal – o puteți face foarte simplu folosind Windows Movie Maker, iar coloane sonore puteți găsi free aici: https://soundcloud.com (preferatele mele sunt cele din categoria Classic Guitar; se potrivesc cel mai bine să vorbești peste ele).
  • Subtitrări – când ai o prezentare mai lungă, cu o agendă bogată, ajută să poți da informații suplimentare pe parcurs (topicul din agendă unde ai ajuns, lucruri pe care ar fi trebuit să le zici prin viu grai și ți-ai dat seama la sfârșit că ai uitat să le spui etc). Un soft free pe care l-am utilizat și de care am fost mulțumit este Subtitle Edit. Nu este cel mai intuitiv produs, dar odată ce l-ai învățat își face de minune treaba.

Manual de utilizare

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, cred că putem afirma în deplină siguranță că un film face cât o mie de imagini. Iar dacă suntem de acord cu aceste proporții, ajungem la concluzia interesantă că un film face cât un milion de cuvinte – și chiar așa se simte! Gândiți-vă, cum v-ar conveni mai mult, să vă explic prin cuvinte și prin schițe cum să faceți o lebădă din hârtie (mâna sus cui i-a plăcut Prison Break!) sau să vă arăt prin intermediul unui film cum să procedați?

Faceți un test. Timp de o zi, dați-i unui technical writer să explice în scris (de preferință într-o altă limbă decât cea nativă) cum se utilizează o aplicație de complexitate medie, apoi, tot timp de o zi, să explice același lucru prin intermediul unui screencast.

Veți observa un lucru interesant. În timp ce în primul caz abia dacă a trecut de login și alte câteva funcționalități, în cazul screencast-ului deja a terminat. Dacă nu mă credeți încercați să explicați fereastra de Paragraph din Word mai întâi în scris + screenshots, apoi prin intermediul unui screencast.

În privința realizării efective aș avea un singur lucru de adăugat față de punctul anterior: aveți grijă ca fiecare acțiune principală (fiecare intrare în meniu, buton din ribbon etc.) să fie documentată prin intermediul unui screencast separat. Este neplăcut să fii nevoit să sari peste partea de adăugare de document ca să ajungi la cea care explică modificarea lui.

Și cum lucrurile bune se lasă spre sfârșit, închei aici împărtășindu-vă un secret: Nu vă fie teamă să vă înregistrați vorbind. Acea voce doar pentru voi se aude ciudat, pentru toți ceilalți sună natural; pentru că adevărata voastră voce nu este cea pe care o auziți în cutia craniană când vorbiți, ci cea pe care o toți ceilalți. Vestea bună este că după ce te-ai auzit de câteva zeci de ori ajungi să te obișnuiești și nu îți mai vine să dai stop și să ștergi fișierul :).

Share with your friends










Submit